Hasten

video for a music piece of yvat – called Hasten

MEME

MEME by kozoma&neuro
a collaborative project by Levente Kozma and N.E.U.R.O (Rares Moldovan)
opening: Stefan Tiron & Akira
02-25.11.2010
Magma art space – Sf. Gheorghe, Transylvania






MEMA, ZICALA şi CAMPANIA MISTIFICATOARE

Nu o să scriu nimic despre Kozma Levente şi Rares Moldovan, o să scriu mai bine despre meme şi efectele unei memetici autoinfectate încercînd să trag nişte clopoţei.

Puteţi să îmi citaţi cîteva meme mai vechi, din trecut? Asta ar infirma ipoteza conform căreia vechile meme sunt ori ascunse bine ori înlocuite în corpurile noastre şi sistemele noastre centrale nervoase de către memele noi nouţe. De către meme mult mai sexy, performante, cool, mult mai bine adaptate modernităţii şi selecţiei naturale. Dacă nu vă aduceţi aminte de meme mai vechi o să încerc să scotocesc eu prin corpul meu după una-două meme care s-au reprodus acolo de capul lor.
Poate memele astea demonizate zac alungite şi oarbe ca nişte viermi nematozi, incolăciţi şi emiţănd diferite substanţe ca să nu poată fi detectaţi de corpul gazdă. Asta după ce scăpăm de mema cea mai banală conform căreia memele sunt doar nişte simpli replicatori.
Eu vreau să vă vorbesc despre o memă pe care sigur o stiţi. Trebuie doar să o scoatem uşor din intestinele minţii noastre. “Practică ceea ce predici.” Hopa, ce zic eu sună a predică nu? Uneori am aşa o senzaţie neplăcută că reproducem meme predicatoare chiar şi cînd nu vrem să le predicăm şi să le răspîndim în jur. E ca un loc dinăla unde nu poţi să te scarpini, dar ai vrea rău să te scarpini si să scapi odată de mîncărimea asta neplăcută. Fatalismul memetic e tot atît de nociv si imitativ ca şi determinismul genetic tradiţionalist.

Dacă totuşi începem să ne uităm la noi înşine ca la un fel de vehicule subjugate de meme, ca la un fel de containere la mîna genelor şi memelor, s-ar putea să ne scape chiar mistificările legate de însăşi teoria memelor. Mistificări şi mimetisme la care nu sunt imuni nici chiar părinţii memeticii.
Nu asta ajung să facă memele din noi, ci noi cu memele din jurul nostru. Stim că memele se pot reproduce în defavoarea purtătorului atunci cînd o pot face. Aceste meme rămîn ca un fel de tic nervos de care nu poţi să scapi. Memetica este şi ea bolnavă de meme conspiraţionisme ca de nişte ticuri care se reproduc vizibil şi în ochii tuturor. Ticurile astea pseudoştiinţifice şi criptoreligioase se răspîndesc atunci în defavoarea noastră. Lawrence M. Krauss directorul centrului de educaţie şi cercetare in cosmologie şi astrofizică la Case Western Reserve din Cleveland a scris articole pentru New Scientist. Într-un astfel de articol Krauss încearcă să îl corecteze şi îmbunătăţească pe Richard Dawkins, biologul care a avansat ipoteza existenţei memelor.
Şi totusi Dawkins reproduce în defavoarea sa (fără să ştie?!) anumite scheme tipice de marketing religios chiar cînd face reclamă ateismului afişat public. Richard Dawkins este deseori marea speranţă în faţa atacului bigot al memelor creaţioniste reacţionare şi obscurantiste. Krauss vorbeşte la un moment dat ca un adevărat consilier de imagine care l-a prins pe Dawkins reproducînd nişte meme complet iraţionale, ba chiar aflate cumva la polul opus faţă de tipul de argumentaţie raţională care stă la baza ateismului. Dawkins se apucă să facă campanie publicitară ateismului cu tricouri albe pe care stă scrisă mare litera “A” în roşu.
Pentru Krauss e din păcate clar că un “A” roşu rezonează în cultura anglo-americană imediat cu cartea “Litera stacojie”(1850) de Nathaniel Hawthorne. În Boston-ul puritan descris de Hawthorne cei acuzaţi de adulter erau obligaţi să îşi poarte prin tot oraşul ruşinea sub forma unei litere “A” scrise mare cu roşu pe haine. Dawkins ori a avut nişte consilieri destul de nepricepuţi sau chiar răufăcători care l-au sfătuit probabil să lanseze campania în modul ăsta defectuos. Dar iată că asta nu e un exemplu izolat, în mod curent cultura de marketing şi advertising actuală foloseşte, jefuieşte, reproduce şi recomandă metode, simboluri şi referinţe ignorînd sistematic conotaţiile sau istoria culturală din spatele acestor împrumuturi de moment. Păi cum să se ocupe de conotaţii dacă oricum nu au timp decît de făcut bani!? Mare precauţie însă. Cultura care vine la pachet ascunde memele cele mai maladaptive, virulente şi tenace din tot cuprinsul modernităţii tîrzii actuale. Ea e bine îndoctrinată cu guerrilla marketing agresiv, produse derivate şi publicitate virală. Krauss îl sfătuieşte prieteneşte şi cu fin umor să îşi aleagă foarte bine exemplele campaniei sale ateiste ca să nu piardă orice susţinere din partea ateiştilor. Asta pentru bunul motiv că trebuie să pratici ceea ce predici. E bine să studiem modul în care religiile oficiale şi cultele minore importă şi împrumută masiv din tot ceea ce înseamnă spam-ul tehnicilor de marketing şi publicitate. E fundamental cred să notăm cum cel mai mare repozitar de iraţionalism şi credulitate din trecut se încarcă cu metode tipice altui mare repozitar de iraţionalism şi de manipulare oarbă din prezent. Încercînd să îşi reînnoiască genomul ameninţat şi împrumutînd din surse considerate legitime, de bun augur, “moderne”, “noi” şi benigne, religiile oficiale încearcă să fabrice un hiperhibrid modificat genetic care să le crească productivitatea şi supravieţuirea. Să nu victimizăm inutil insă religiile actuale ca şi cum ar fi pe cale de dispariţie. Schismele din interior le asigură oricum un fel de second life. La fel ca şi marketingul agresiv, nici prozelitismul publicitar nu au intrat vreodată într-un fel de criză reală pentru că pentru ele criza este motivul sănătos ca să elimine fără milă orice piedici şi orice blocaje în producţie. Religia face şi ea profituri spirituale pe spinarea crizei, păi toate roadele prăbuşirii imperiului roman le-a cules un creştinism care vindea la preţ redus un bonus de mîntuire refugiaţilor şi asupriţilor, cînd or să ajungă ei pe lumea cealaltă. La fel şi astăzi muncitorilor grevişti din America li se predică de către preoţi bine-intenţionaţi care trebuie să sanctifice grevele şi care se folosesc din plin de noua conjunctură care îi aruncă pe aceştia în braţele speranţelor duhovniceşti.
Repozitarele aceastea pline doldora de “crede-şi-nu-cerceta” sunt specializate pe vînzarea curentă de iluzii, promisiuni, viaţa de după moarte fiscală, pensia divină şi stabilitatea economico-sufletească. Poate vă convine, poate nu vă convine, dar asta e sandwich-ul memetic din care ne mîncăm noi astăzi pîinea cea de toate zilele modificată genetic.

ST.

the making of

Star photo with B.

Quelque Shows



Humanature

still at 2am

new car in town

Cloud factory


A5 – the remix issue

A5 Magazine – the remix issue

Lucrările a 21 de artişti şi scriitori români apar în numărul 9, REMIX, al publicaţiei israeliene de artă şi cultură contemporană A5 Magazine , număr care apare într-un format special: o cutie conţinând 82 de cartoline pătrate.

Artiştii şi scriitorii români prezentaţi în numărul special al A5 Magazine: Andreea Anghel, Vlad Andrei Gherghiceanu & Nicu Ilfoveanu, Maxim Dumitraş, Vasile Raţă, Andra Rotaru, Ioana Milea, Loriana Marchetanu, Claudiu Ciobanu, Oana Bolog-Bleich, Renee Renard, Saviana Stănescu, Levente Kozma, Daniela Frumuşeanu, Otilia Cadar, Dan Sociu, Rodica Toth Poiată, Simona Vilău, Florica Prevenda, Corina Raiciu, Elena Vlădăreanu.

Lucrările transmise de artiştii, scriitorii români şi străini, care prezentă lucrări inspirate de cântecul preferat, fac obiectul unei expoziţii deschise la sediul ICR Tel Aviv în perioada decembrie 2009 – februarie 2010.

proiect A5 Magazine realizat in colaborare cu ICR-Tel Aviv

the lighting effect


Bucharest view with the ‘Casa Poporului’ – november 2009, after 20 years…
Comunism was gray. Capitalism is grayt.